wishes

Nu-mi doresc decat o primavara interbelica
rupta din realitate
drame interioare cu ploi acide
poeme, alcool, amfetamine
toate sunt incercari disperate de evadare
pauze longitudinale
calatorii la limita mortii

raspunsurile se nasc din intrebari,
moartea se naste din viata...

ma cauti in oglinda viselor
si-mi aduci ofrande de fluturi
ca sa nu obosesc sa sper
in paradoxul trezirii.

My faith

In aceasta zi mi se petrec multe.

Nimic nu-i intamplator. , citim mereu cate o poveste de drum, una din care vedeam cum se face sa vezi firele povestilor noastre, alea care ne tot leaga. ..
Pentru mine, presupuneam si puneam cap la cap cate ceva..
Trist e ca mai toti ajungem, nu din atat din nemiscarea trupului cat din impietrirea inimii, sa ne miscam din ce in ce mai greu. Iar restrangerea mersului fizic, ca si restrangerea tuturor miscarilor noastre, chircirea si intepenirea, astea tin de minte si de inima mult mai mult decat credem.
Am gasit acolo, in povestirea altcuiva despre drum si descoperire, un capat de ata si pentru mine. Firul meu calauzitor pentru o chirurgie. Una pe suflet, ce mi se va face in curand. Si brusc mi s-a luminat iar ceva si am vazut.
Am vazut departe. Undeva, intr-o insula a vietii mele, unde ma trasesem sa fug de tot si de toate. La vremea aceea fuga a fost buna, dar atat de departe ma dusesem ca nu mai aveam forta si curaj si nici macar barca sa ma intorc. Se sparsese in frutuna...
Culmea e ca in timp ce citeam despre ce si cum ne facem singuri, despre cum uitam sa mai desfacem ori nu mai putem si nu mai vrem, ascultam si o muzica. Una de aia, de trecut cu corabia ori cu barca cu panze printre stancile uriase, ca sa iesi in larg. Aveam acolo, in cantec, si barca si vaslasi si pe cel care canta si tine ritmul, si puterea bataii tobelor.
Si vedeam deschiderea drumului... Cerul inrosind marginea diminetii si alunecarea semeata pe apa. Inaintare usoara si puternica. Drum tare bun!
Si mi-am dat seama ca acel fir va fi de urmat si ca pot acum sa merg cu putere, cu curaj si cu cantec chiar acolo, in zona aceea de care n-am mai vrut sa stiu. In insula aia, unde o parte din mine a ramas, fugita din lume.
Si inca interesant a fost ca fix cand am fost gata, cand am inteles si mi-am asumat drumul, printre cei care coborau din tramvai a trecut cineva cu un chip foarte asemenator cu al... cuiva. Si am stiut ca e imi este iar data in dar o vedere. O intelegere si o atingere magica. Inca o dezlegare.
Nu stiu cand voi ajunge acasa, dar cand va fi o sa pun muzica aia de vaslit. O sa-mi iau o para de foc, ca in basme, si o sa calatoresc, vaslind catre insula aia indepartata, unde o parte din mine asteapta sa o gasesc, sa o iau la inima si sa o iubesc.


.

Un cer pentru doi...

Cunosc o lume care scrie povesti despre vise. Azi-noapte m-am intalnit cu o sarbatoare care incerca sa caute solutia. I-am zambit si-am trecut mai departe convinsa ca nimic nu e mai trainic decat o idee pe care n-o poti trai pana la capat...

Lumea Ochilor Inchisi...

Cel mai mult imi place sa tin ochii inchisi..pentru ca atunci nu vad pe nimeni si nimic, ma ascund de lumea asta cruda si de ochii astia multi si goi. Atunci sunt cine vreau sa fiu si am ce vreau sa am.Iubesc pe oricine, ating si miros pe oricine, sarut pe oricine..

Cand am ochii inchisi nu latru de singuratate si nu curg lacrimi de-argint.. Atunci daca vreau, am aripi si ma pot duce sa vad orasul luminilor si al dragostei daca am chef. Atunci imi pot aduna cate stele vreau sa-mi croiesc o rochie de seara.. si luna mi-o pun ca brosa.

Cand am ochii inchisi Dumnezeu nu se vede mai mare decat o pioneza.. Eu imi indeplinesc toate dorintele cat ai clipi. Sunt cu mult, cu mult mai sus decat stelele. In jurul meu, fara coarde vocale si fara laringe, fara materie si fara suflet, vorbeste linistea. Doar eu am voie sa cant, sa tip, sa urlu, sa poruncesc..

Cand am ochii inchisi, imi pun intr-o traista mare: luna si soarele, stelele, iubirea, speranta, , trandafiri, fluturi, muzica, pasiunea, dorinta, vinul alb, marea, viitorul, tineretea,adevarul, plaja, nisipul, nepasarea, linistea, lumina, despartirea, depresia, oboseala, ura, sufletul, zambetul, minciuna, nemurirea, universul, lasitatea, scarba, mila, orgoliul, furia, nedreptatea, destinul, ignoranta, chinul.. Le pun in spate si plec in lume.. La fiecare popas scot cate ceva, folosesc si arunc. Sunt mai mult decat curioasa ce-mi poate ramane la intoarcere.

Cand am ochii inchisi, sunt fata in fata cu fericirea.

Daca as putea sa orbesc..si cu mainile mele precise sa v-apuc pe toti de pleoape si sa vi le impreunez.. sa vedeti si voi Lumea Ochilor Inchisi.

dans in inima....

Dansam pe franghie si era innebunitor de placut. Ne asumam riscuri, zambeam din tot sufletul, cautasem dragostea si o gasisem. Nu exista nicio indoiala, fiecare zi petrecuta impreuna putea sa fie doar mai frumoasa. Euforia tinea loc de orice raspuns pentru intrebarile care nu mai aveau timp sa apara. Dansul continua, franghie parea sa sustina bagajul de amintiri placute pe care il acumulam in timp.

Astazi ma intrebam ce facem dupa ce am gasit dragostea? Daca suntem putin realisti stim ca nu poate dainui. In timp franghia tinde sa faca nodulete precum monotonia, disparitia entuziasmului, a euforiei. Atunci incepem sa ne repetam ca vrem sa fie iar ca la inceput, cand nimic nu intervenea in dans. Ne agatam de aceasta idee, dar nu ne analizam sentimentele din acel moment. Personal, cred ca acel sentiment este unic, nu poate fi regasit pe parcursul relatiei. Dar cred ca daca ne-am analiza macar din cand in cand sentimentele si am fi in primul rand sinceri cu noi, relatia ar avea mai multe sanse sa revina la dans. Orice ar fi, trebuie spus, discutat si in functie de receptivitatea celuilalt putem ajunge sa ne reindragostim de acea persoana si acesta ar fi prilejul pentru multe alte momente frumoase.

Dance me to the end of life....

crazy

-esti genul care spune te iubesc?

- nuuu
-slava domnului,niciodata.
- pfff. niciodata?!
 -eeee, poate dupa vreo 10 ani :)
-10 ani?! nici chiar asa. Uneori totul se desfasoara dupa un cuvant. Rostesti si va fi. Mutenia e echivoca si nu intelegi mare lucru.
-eu as vrea sa-i spun: “cred ca o sa ne intelegem”, dar imi place prea mult sa tac.
Vorba lui Jules Renard: "Nu am gust, ci dezgust sigur!" :)))
Nu stim niciodata ce se intampla cu ceilalti intre patru pereti. dar, judecand dupa prostia si nesimtirea care se plimba pe strada, sunt convins ca majoritatea oamenilor traieste erotismul intr-o forma precara. de cat suflet si de cata inteligenta este nevoie pentru o imbratisare reusita.“
Nothing’s changed. The things only seem bigger.

What I want is what I get. Only later, in the most unexpected ways.
It’s time to delay.
Oare sa repet definitia nebuniei? :)
SA ASTEPTI REZULTATE DIFERITE,FACAND ACELASI LUCRU:)

de-ale dragostei...

Ce vor barbatii? Le plac femeile simple sau cele care stapanesc tertipuri abile de ademenit dragostea? Vor sa fie gelosi sau siguri pe pozitia lor? Ce e in mintea lor, pana la urma?!!!

De cate ori ma indragostesc, ma preschimb intr-o femeie simpla, simpla de tot. Primele semne ale indragostirii mele profunde se manifesta nu in reverii filosofice despre sensul vietii pe pamant, nu in revelatii artistice ori in puseuri de creatie durabila, ci in dorinta mea de a-i spala camasa barbatului iubit, de a-i gati mancaruri de-al caror gust as vrea sa isi aduca aminte, de-a il primi intr-o casa primenita, mirosind a flori.

Nu stiu nici sa joc jocuri care sa il faca gelos. Sa ii arat ca, ehe, nenumarate oferte de mari iubiri ma asteptau pe prag, dar ca, intr-un impuls generos, i-am facut lui onoarea de a-i acorda inima mea. Eu simt ca nu exista niciun alt barbat pe pamant si ma port ca atare. Il invalui, secunda de secunda, cu dragostea mea, si-i promit ca nu il voi trada niciodata. Ca il voi sluji cu credinta pana la moartea noastra, sau, daca nu vom avea nici noroc, nici credinta, pana la moartea dragostei noastre.

Dar uneori ma intreb daca nu cumva gresesc. Daca nu cumva dragostea trebuie sa aiba in ea o urzeala de ite strategice, care s-o tina cat mai aproape de fagasul fericirii. Daca nu cumva barbatii, eterni vanatori, au nevoie sa se simta macar putin in pericol, ca sa lupte, vitejeste, si sa-si apere dragostea, pe care, astfel, s-o pretuiasca mai mult. Daca n-ar trebui lasati sa astepte si sa sufere, sa se perpeleasca si apoi sa se ia la tranta cu propria lor lene, cu propria lor inertie.

De-o viata intreaga caut raspunsuri. Dar gasesc mereu doar intrebari, altele si altele. Interogatii despre cum sa iti faci dragostea sa dureze o viata, despre cum trebuie imblanziti barbatii, lighioane superbe si salbatice, despre cat de buna sau rea e gelozia intr-o poveste de dragoste. Si, intre timp, invat tot mai bine sa gatesc si sa spal. Deretic in inima mea si in casa. Si imi sarut in somn barbatul frumos si iubit pana la cer si inapoi, si ma rog sa ne fie bine fara tertipuri, fara strategii. Doar iubind, si atat…