PRIMITI COLINDUL?

VIN SARBATORILE!
Agitatia incepe cu vreo doua saptamani inainte. Inghesuiala in trafic. Inghesuiala in magazine. Inghesuiala in casa. In agenda. Peste tot. Deranj total, pentru curatenie generala. Pom.Natural . Sau ecologic. Ornamente. De anul trecut. Si noi. Famila-nu chiar completa. Mereu lipseste cate cineva. Daruri, la schimb. Sarmalute. Vin . Cozonac. Colindatori .Cu sau fara traistute. Cei mici se multumesc( deocamdata) cu mere si covrigi si cativa banuti. Semseuri- rapide, ieftine si gata facute. Cu greu , cerul isi calca pe inima; slobozeste, unul cate unul, fulgii ramasi de anul trecut pe fundul sacului.Vine Ajunul ! NOAPTE MAGICA !
De cand ma stiu,seara de ajun aduce lacrimi in ochii mei... de emotie...de bucurie... pentru sarbatorile ce vin,de tristete pentru ca mama,in fiecare seara de Ajun era sarbatorita...acum nu mai e langa noi...ci in gandurile noastre ,unde ii uram,la fel ca si in ceilalti ani,sa aiba parte de lumina...lumina magica...din noaptea NASTERII DOMNULUI...

VIN SARBATORILE!! Celor care popositi pe aici- mari si mici- va urez CRACIUN FERICIT! Sa gasiti diseara sub POM tot ce v-ar putea aduce in priviri si in suflet licarirea inocentei si bucuria ca sunteti in gandul bun al celor dragi! LA MULTI ANI!
SA NE BUCURAM DE MAGIA ACESTEI NOPTI!

Amazing Grace Techno - Computer Controlled Christmas Lights from Richard Holdman on Vimeo.

mi am dorit sa ninga...

I-am spus vecinului de bloc: “uite, astazi ninge pentru mine!”
“Domnisoara vanitate, mai e loc pentru putin realism in viata ta, cine te crezi, vreo zeita?”
“Nu, dar EU mi-am dorit, mi-am dorit asa de mult, iti spun, ninge pentru mine…”
“Si nu-nteleg de ce te bucuri atat ca e asa de firg de ne ingheata sangele-n vene!”
“Dar e alb si frumos, e…” nu am mai apucat sa mi termin fraza ca vecinul deja imi intorsese spatele…
I-am spus Mihaelei: “uite, astazi ninge pentru mine!” “As vrea eu, ca ti-as cere sa opresti ninsoarea sa pot s-ajung si eu la timp la serviciu!Iar intarzii si stau peste program, m-am saturat…”
“Dar , e atat de frumos…” “Bine, bine, n-am timp de asta, intarzii.”
I-am spus unchiului: “uite, astazi ninge pentru mine!”
“Numai prostii inveti la scoala aia, mai bine pune si tu mana pe-o carte serioasa!”
“Dar, nu ne-au invatat la scoala, asa mi-am dorit eu… atata alb…”
“Ti-am spus sa incetezi cu tampeniile, numa` sa iei vreo nota mica si-ti arat eu tie alb!!!”

Un fulg mic de tot mi se strecura sub gene tanguindu-se in stanga si-n dreapta ca are sa se topeasca… I-am spus ochiului sa nu mai clipeasca pentru ca-i curma viata care si-asa e-atat de scurta si depinde numai de altii…si ochiul s-a oprit. I-am spus mainii sa nu mai mangaie obrazul pentru ca-i ia zilele… si mana a coboriat. I-am spus inimii sa nu mai bata pentru ca-l incalzeste cu focul ei si o sa moara inainte de vreme… dar ce folos, inima bate oricum, iar el, plapandul, se strecoara pe obraz … fulgul nici macar nu era fulg, era o lacrima mica, sleita de puteri, care adunase in ea toata suferinta soarelui, zapezii, , a mea…
I-am spus bunicii: “uite, astazi ninge pentru mine!”
“Da, si pentru tine, pentru noi toti, asa vrea cel de sus…”

O raza de lumina mi se strecura incet in suflet, dar intunericul din jurul meu ma apasa tot mai mult… I-am spus soarelui: “uite, astazi ninge pentru mine!”
“Sigur ca pentru tine, doar ti-ai dorit atata!”
“Ce folos ca ninge pentru mine daca nu traiesc printre nori”?

Snowing...

Ninge atat de bland, ca o mangaiere. Mi s-a facut dor de o poezie. Si am gasit Lacrima si raza de Lucian Blaga

"O lacrima Desprinsa dintre genele unei plapande amintiri

Ce sta ascunsa-n fundul unui suflet,

Cazu Pe albul unei fragede petale..

O raza dete peste ea

Si-i zise: "Simt din caldura ta ca nu esti bob de roua..

De unde vii si cine esti/"

In vreme ce se destrama in pulbere de soare,

Raspunse lacrima: " Eu sunt Ca picurii izvoarelor fierbinti.

Vin totdeauna din adancuri mari".

Dezarmand...

ascult la nesfarsit melodia asta ...
nici scrisul nu-mi mai tine de urat.

construiesc castele in mine.
care se darama..
nu mai dureaza.
nu mai pot visa cu ochii deschisi si imi e imposibil gandul asta.
nu ma mai pot apropia de oameni pentru ca stiu ca nu-si are rostul.
ma ascund mai bine.
ma inghesui mai rau in cochilie.
si sper:
sa treaca.
sa-mi fie cica bine.
si nu e!

sunt o suprafata lina.
una pe care o poti atinge.
careia ii poti zambi.
sunt o mare inspumata de regrete si neputinta.

daca as incerca sa adun toate lucrurile urate din mine.
nu as avea destule maini.
nu as avea destula vointa.
nu vreau decat sa inceteze.
e mai greu si mai urat decat mi-am inchipuit vreodata.
incerc doar sa cred ca un loc nou ma va face sa uit.
ca ma va entuziasma indeajuns incat sa vreau sa pornesc pe alt drum.

am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic.
si doare ca dracu.

NOAPTEA IN CARE SE INTORC BARBOSII COPILARIEI NOASTRE...

Ca un copil rasfatat ce-am fost dintotdeauna,ieri am fost trista ca astazi ...nu voi gasi nimic in ghete...Imi facusem si lista de dorinte:
"
Vreau sa-mi recastig entuziasmul azi si sa nu ma acapareze timpul.

Vreau zambetul imbatranit inapoi sa ma pot bucura de el.

Vreau sclipirea aurie a ochilor mei tomnatici.

Vreau intelepciunea pragului meu.

Vreau gandurile bune aducatoare de optimism.
Nu vreau multe.

Vreau liniste si bucurie.

Multumesc( in speranta ca imi vei indeplini dorintele).

Imi amintesc multe dintre diminetile de Mos Nicolae, chiar de cand crescusem bine peste varsta in care sa mai cred in nuieluse , cand chiar daca primisem cadoul inainte … de fiecare data gaseam ceva in ghete in dimineata de 6;o portocala, o mandarina, dulciuri, o pijama,manusi … maruntisuri fara sens care imi faceau ziua mai frumoasa si care chiar ma bagau, usor cu foarta, in spiritul de primit cadouri.
Acum am cizme noi si frumose, primite cadou -via cont bancar- care vor fi goale maine dimineata din simplul motiv ca mosul anul asta nu exista;si ca sa scap de gandurile incomode,simplu,am sa ascund cizmulitele,pentru ca mosul sa nu le gaseasca...
Am asezat,totusi, botinele. In locul unde isi puneau , cu ani in urma, copiii ghetutele. N-am stat la panda.Am vrut sa ma mint frumos, cum scria cineva . Am privit noaptea prin perdele. Straina, in zvon de ramuri uscate. In soapte nerostite. Asteptam o floare albastra. Adevarata. Am primit o metafora. Departarile ating poezia. Atatea drumuri. Atatea intamplari. Toate intr-o viata. In vieti separate. In spatiu . In timp. Poate chiar in ganduri.Mosul nu face politica. Asa ca m-am dus fara vreo asteptare. Am cautat padurea. Am gasit-o mareata, in tristetea ei la inceput de iarna. Doar oamenii o uratesc... Si-au inceput sarbatorile. In pocnete. Asurzitoare. Nimic copilaresc. Sa se schimbe ceva de maine? Nu cred. Poate gresesc.
Ciudat,din multimea mea de prieteni,amici,sau cunostinte,doar unul singur si-a amintit de mine...a dat adresa mea Mosului si barbosul Mos a venit...cu cel mai frumos si dulce cadou...(mmmmm)-metafora cu aroma de migdale,fistic si...sarbatoare...mi-a indulcit sufletul plin cu amaraciune...
Cum sa rasplatesc cadoul Barbosului Mos?Cu o mica povestioara

-INCOTRO-
Intunericul domneste acum lumii intregi .
"Mica fetita , de ce plangi ? "
"Nu am unde sa ma duc . Sunt pierduta printre vise . Alerg, alerg ,alerg....dar deodata muzica se opreste, filmul se opreste....intreaga viata se opreste . Privesc in jur , totul e impietrit . Asta e sansa mea sa imi schimb destinul .
Sub niste copaci goi , statea pe o banca cu privirea in pamant . Mi-as dori sa ii vad ochii , misterioasa expresie a fetei si un zambet .
Degeaba...nu pot sa il readuc la viata . Nu pot sa il schimb . Renunt .
Si uite asa vor trece anii.......si continui sa alerg...... "
"Fetita, in curand se va face zi . "
Soarele a rasarit si nimeni nu a mai stiut nimic de ea ....probabil alearga .

Ma gasesti la locul obisnuit oricand vei avea nevoie de mine . Voi ramane acolo pana cand totul se va termina .