Ca un copil rasfatat ce-am fost dintotdeauna,ieri am fost trista ca astazi ...nu voi gasi nimic in ghete...Imi facusem si lista de dorinte:
"
Vreau sa-mi recastig entuziasmul azi si sa nu ma acapareze timpul.
"
Vreau sa-mi recastig entuziasmul azi si sa nu ma acapareze timpul.
Vreau zambetul imbatranit inapoi sa ma pot bucura de el.
Vreau sclipirea aurie a ochilor mei tomnatici.
Vreau intelepciunea pragului meu.
Vreau gandurile bune aducatoare de optimism.
Nu vreau multe.
Nu vreau multe.
Vreau liniste si bucurie.
Multumesc( in speranta ca imi vei indeplini dorintele).
Imi amintesc multe dintre diminetile de Mos Nicolae, chiar de cand crescusem bine peste varsta in care sa mai cred in nuieluse , cand chiar daca primisem cadoul inainte … de fiecare data gaseam ceva in ghete in dimineata de 6;o portocala, o mandarina, dulciuri, o pijama,manusi … maruntisuri fara sens care imi faceau ziua mai frumoasa si care chiar ma bagau, usor cu foarta, in spiritul de primit cadouri.
Acum am cizme noi si frumose, primite cadou -via cont bancar- care vor fi goale maine dimineata din simplul motiv ca mosul anul asta nu exista;si ca sa scap de gandurile incomode,simplu,am sa ascund cizmulitele,pentru ca mosul sa nu le gaseasca...
Am asezat,totusi, botinele. In locul unde isi puneau , cu ani in urma, copiii ghetutele. N-am stat la panda.Am vrut sa ma mint frumos, cum scria cineva . Am privit noaptea prin perdele. Straina, in zvon de ramuri uscate. In soapte nerostite. Asteptam o floare albastra. Adevarata. Am primit o metafora. Departarile ating poezia. Atatea drumuri. Atatea intamplari. Toate intr-o viata. In vieti separate. In spatiu . In timp. Poate chiar in ganduri.Mosul nu face politica. Asa ca m-am dus fara vreo asteptare. Am cautat padurea. Am gasit-o mareata, in tristetea ei la inceput de iarna. Doar oamenii o uratesc... Si-au inceput sarbatorile. In pocnete. Asurzitoare. Nimic copilaresc. Sa se schimbe ceva de maine? Nu cred. Poate gresesc.
Ciudat,din multimea mea de prieteni,amici,sau cunostinte,doar unul singur si-a amintit de mine...a dat adresa mea Mosului si barbosul Mos a venit...cu cel mai frumos si dulce cadou...(mmmmm)-metafora cu aroma de migdale,fistic si...sarbatoare...mi-a indulcit sufletul plin cu amaraciune...
Cum sa rasplatesc cadoul Barbosului Mos?Cu o mica povestioara
Imi amintesc multe dintre diminetile de Mos Nicolae, chiar de cand crescusem bine peste varsta in care sa mai cred in nuieluse , cand chiar daca primisem cadoul inainte … de fiecare data gaseam ceva in ghete in dimineata de 6;o portocala, o mandarina, dulciuri, o pijama,manusi … maruntisuri fara sens care imi faceau ziua mai frumoasa si care chiar ma bagau, usor cu foarta, in spiritul de primit cadouri.
Acum am cizme noi si frumose, primite cadou -via cont bancar- care vor fi goale maine dimineata din simplul motiv ca mosul anul asta nu exista;si ca sa scap de gandurile incomode,simplu,am sa ascund cizmulitele,pentru ca mosul sa nu le gaseasca...
Am asezat,totusi, botinele. In locul unde isi puneau , cu ani in urma, copiii ghetutele. N-am stat la panda.Am vrut sa ma mint frumos, cum scria cineva . Am privit noaptea prin perdele. Straina, in zvon de ramuri uscate. In soapte nerostite. Asteptam o floare albastra. Adevarata. Am primit o metafora. Departarile ating poezia. Atatea drumuri. Atatea intamplari. Toate intr-o viata. In vieti separate. In spatiu . In timp. Poate chiar in ganduri.Mosul nu face politica. Asa ca m-am dus fara vreo asteptare. Am cautat padurea. Am gasit-o mareata, in tristetea ei la inceput de iarna. Doar oamenii o uratesc... Si-au inceput sarbatorile. In pocnete. Asurzitoare. Nimic copilaresc. Sa se schimbe ceva de maine? Nu cred. Poate gresesc.
Ciudat,din multimea mea de prieteni,amici,sau cunostinte,doar unul singur si-a amintit de mine...a dat adresa mea Mosului si barbosul Mos a venit...cu cel mai frumos si dulce cadou...(mmmmm)-metafora cu aroma de migdale,fistic si...sarbatoare...mi-a indulcit sufletul plin cu amaraciune...
Cum sa rasplatesc cadoul Barbosului Mos?Cu o mica povestioara
-INCOTRO-
Intunericul domneste acum lumii intregi .
"Mica fetita , de ce plangi ? "
"Nu am unde sa ma duc . Sunt pierduta printre vise . Alerg, alerg ,alerg....dar deodata muzica se opreste, filmul se opreste....intreaga viata se opreste . Privesc in jur , totul e impietrit . Asta e sansa mea sa imi schimb destinul .
Sub niste copaci goi , statea pe o banca cu privirea in pamant . Mi-as dori sa ii vad ochii , misterioasa expresie a fetei si un zambet .
Degeaba...nu pot sa il readuc la viata . Nu pot sa il schimb . Renunt .
Si uite asa vor trece anii.......si continui sa alerg...... "
"Fetita, in curand se va face zi . "
Soarele a rasarit si nimeni nu a mai stiut nimic de ea ....probabil alearga .
Ma gasesti la locul obisnuit oricand vei avea nevoie de mine . Voi ramane acolo pana cand totul se va termina .
Intunericul domneste acum lumii intregi .
"Mica fetita , de ce plangi ? "
"Nu am unde sa ma duc . Sunt pierduta printre vise . Alerg, alerg ,alerg....dar deodata muzica se opreste, filmul se opreste....intreaga viata se opreste . Privesc in jur , totul e impietrit . Asta e sansa mea sa imi schimb destinul .
Sub niste copaci goi , statea pe o banca cu privirea in pamant . Mi-as dori sa ii vad ochii , misterioasa expresie a fetei si un zambet .
Degeaba...nu pot sa il readuc la viata . Nu pot sa il schimb . Renunt .
Si uite asa vor trece anii.......si continui sa alerg...... "
"Fetita, in curand se va face zi . "
Soarele a rasarit si nimeni nu a mai stiut nimic de ea ....probabil alearga .
Ma gasesti la locul obisnuit oricand vei avea nevoie de mine . Voi ramane acolo pana cand totul se va termina .
Din aripi de fluturi scurs-am lumina, să împietrească tăcerea într-o secundă de nezbor... Din aripi de fluturi scurs-am lumina, să împietrească tăcerea într-o secundă. Sărbatori cu bine întru bucurie cerească! ...
RăspundețiȘtergere