Lacrima sufletului

Singuri ne alegem calea , visurile . dar cand alegerea noastra e influentata de alti factori si suntem nevoiti sa urmam un alt drum si sa zicem pas la dorintele sufletului nostru....atunci cine suntem ? as fi vrut sa te mai am putin langa mine .as fi vrut sa pot zambi in fiecare zi . as fi vrut sa nu ma fi maturizat asa repede...sa ma mai fi lasat sa copilaresc putin , sa zambesc soarelui , sa alerg desculta si sa ma doara sufletul ca a venit ora culcarii dar in acelasi timp cu bucuria sosirii diminetii,a unei noi zile cu surprize , fericire si liniste .as fi vrut sa ma incurajezi sa imi urmez visul , nu sa lasi sa se piarda in neant . nu stii cat de important era pentru mine ... nu ai vrut sa vezi....Si cum stateam si priveam la ei...si ma culcam cu ochii in lacrimi si speranta ca o sa fie bine, ca nu peste mult timp se va intamplaa o minune si grijile aveau sa devina mai mici si lumea mai buna si eu puteam sa zambesc si in momentele grele .Si acum.....acum nu imi spune ca o sa fie bine pentru ca nu e asa. si stii asta . demult lucrurile au luat-o in directia gresita si surprinzator nu e niciun indicator care sa le indrepte spre fagasul corect .Atmosfera e apasatoare . Canta o melodie de suflet si as avea nevoia sa beau ceva . Ma striga .Imi sterg lacrimile...oricum nu isi da seama, nu ii pasa .Maine va fi totul ok . Imi promit . De abia astept sa ma vezi zambind atunci cand imi va fi mai greu .