LA MULTI ANI!

Este ziua PESTISORULUI meu de aur!
Cunoscutii ma intreaba adesea ce mai face frumosul cel mic.
Cat de repede fuge timpul...

LA MULTI ANI ,OCTAVIAN!

de fiecare data ,cu emotie...

Ningea frumos. In joc de crizanteme . Painici bucalate. Noaptea parea nesfarsita. pe nepregatite s-a anuntat in tipete.sala de operatie,confuzie dupa anestezie .3 zile in care toate colegele imi spuneau ca e frumos ca un ingerash.Nerabdare.Emotia intalnirii.L-am recunoscut dinainte de a intra in salon. Un numar legat de manuta .Zambet rozaliu.I-am ales numele. Ca un poem.Am invatat sa-l infas(intotdeauna greseam la infasat,asa ca am renuntat-am trecut direct la pantaloni:) ) Hainute, jucarii. Si multa iubire . Patutul era langa mine. Atipeam pe apucate. Intre caiete , cursuri si biberoane de ceai.psihologie,tipuri de personalitati, colici, infectii nozocomiale, termometru, substante si reactivi. Treziri bruste, panica.Stiam atat de putine langa el,desi am mancat Pediatrie pe paine...Primele cuvinte. Intaii pasi. Dupa saniuta. .Mamaia.Bunicii. Gradinita.Manuta lui tinandu-ma strans.Despartire zilnica. In lacrimi. Primele roluri.prima intalnire cu mos Craciun care a fost informat inainte de a intra in casa ca bomboanele de sub bradut se servesc numai la cafea. Dimineti line. Dimineti cetoase. Seri de povesti. Acasa .meseriile de viitor-incepand de la tractorist,excavatorist si...clopotar ,pana la astronom...Din toate momentele de neuitat ale copilariei copiilor nostri, serbarile scolare raman un moment unic:emotii, nerabdare, pregatirea pentru fotografii, atmoasfera magica mai ales cand jucau rolurile in serbarile de Mos Craciun, facandu-ne si pe noi sa redevenim copii...Petrecerea de dupa, cu parinti mandri, usor euforici, fiecare imaginandu-si ca e parintele celui mai destept si mai frumos copil din lume, si o invatatoare minuntata, pe care n-o vom uita niciodata... Vacante. La mare. La munte. .Gimnaziul. Cu toate ale lui. Teama.pasiunea pt Univers si galaxii...frica si iubirea pentru Black...Nesiguranta si inocenta...Emotii pentru ce va sa vina...copiilor le duci grija toata viata. Asa cum e- copii mici , necazuri mici. Copii mari, necazuri mari. Cat de puternici ar fi copiii, cat de bine le-ar fi, tot cu gandul la ei adormi.N-am dorit sa ma arat mandra(desi am pentru ce sa fiu mandra si, oricum, toate mamele sunt mandre de copii lor).Dar nu o fac cu ostentatie...Am gandit cu ochii mintii. Si ai sufletului. Nu le poti cuprinde pe toate. Aduni anii. Grijile. Si bucuriile. Asta fac mamele. Traiesc in vis. Ii doresc copilului meu,o viata de vis,implinita.( si mie un dram de sanatate ,cat sa l vad ajuns acolo unde isi doreste.)Sa fii fericit, dragul meu!