Douazeci si patru...
Sunt ceasuri masurate, asa de exact ca te cuprinde ameteala.
Dac-as putea sa-ntind de clipa, acolo unde se sfarseste ceasul...Intr-o lume in care ne asteptam prea mult unul pe altul, spre a ne intalni doar minute, doar clipe, in noapte sau zi...
Cum si unde s-a dus, clipa de zbor, intre rasarit si apus...Tacuta, ea stie mai mult decat noi despre fiecare si despre noi, impreuna.
As vrea sa o prind, sa-i spun "ramai, esti atat de frumoasa", agatand-o ca si Faust, in mijlocul minunilor mele.
M-am invatat insa asa, sa prind putin si sa pastrez... In douazeci si patru de ore, pot aduna clipe. Le tin aici, in timp ce "se intampla", le gust ca pe o cupa de hidromel, si le las apoi in lume, sa curga, placut, dulce, imbatator... Dulceata vietii e a tuturor...Uneori clipele se multiplica, desi par la fel de masurate ca si celelalte.
Dar nu-i asa. In bucuria trairii impreuna, timpul sta pe loc. Sta... un timp, e-adevarat, dar sta. Acolo, in extensia aceea inaripata, traiesc o mie de vieti. Imi este peste margini tot respirul. Nu-i loc, nu-i timp, e doar necuprins si stralucire. Stiu, dupa o vreme, clipa isi traieste o fluturare usoara, semn ca ma va lasa inapoi, pe mal, din nou "pe pamant"... Ma las in seama ei... Stiu ca pleaca, dar va aduce alta, mai frumoasa... O astept.
Stiu, sunt "doar" douazeci si patru de ore. Dar in ele imi tes, ca-ntr-o plasa de paianjen, povesti nemuritoare... Intr-o zi, ele vor fi atat de multe, incat vor sari peste limitarea rotatiei terestre si vor face, in sfarsit, sa se nasca al douazeci si cincilea ceas...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fluturi vorbit AU: