Un cer pentru doi...

Cunosc o lume care scrie povesti despre vise. Azi-noapte m-am intalnit cu o sarbatoare care incerca sa caute solutia. I-am zambit si-am trecut mai departe convinsa ca nimic nu e mai trainic decat o idee pe care n-o poti trai pana la capat...

Lumea Ochilor Inchisi...

Cel mai mult imi place sa tin ochii inchisi..pentru ca atunci nu vad pe nimeni si nimic, ma ascund de lumea asta cruda si de ochii astia multi si goi. Atunci sunt cine vreau sa fiu si am ce vreau sa am.Iubesc pe oricine, ating si miros pe oricine, sarut pe oricine..

Cand am ochii inchisi nu latru de singuratate si nu curg lacrimi de-argint.. Atunci daca vreau, am aripi si ma pot duce sa vad orasul luminilor si al dragostei daca am chef. Atunci imi pot aduna cate stele vreau sa-mi croiesc o rochie de seara.. si luna mi-o pun ca brosa.

Cand am ochii inchisi Dumnezeu nu se vede mai mare decat o pioneza.. Eu imi indeplinesc toate dorintele cat ai clipi. Sunt cu mult, cu mult mai sus decat stelele. In jurul meu, fara coarde vocale si fara laringe, fara materie si fara suflet, vorbeste linistea. Doar eu am voie sa cant, sa tip, sa urlu, sa poruncesc..

Cand am ochii inchisi, imi pun intr-o traista mare: luna si soarele, stelele, iubirea, speranta, , trandafiri, fluturi, muzica, pasiunea, dorinta, vinul alb, marea, viitorul, tineretea,adevarul, plaja, nisipul, nepasarea, linistea, lumina, despartirea, depresia, oboseala, ura, sufletul, zambetul, minciuna, nemurirea, universul, lasitatea, scarba, mila, orgoliul, furia, nedreptatea, destinul, ignoranta, chinul.. Le pun in spate si plec in lume.. La fiecare popas scot cate ceva, folosesc si arunc. Sunt mai mult decat curioasa ce-mi poate ramane la intoarcere.

Cand am ochii inchisi, sunt fata in fata cu fericirea.

Daca as putea sa orbesc..si cu mainile mele precise sa v-apuc pe toti de pleoape si sa vi le impreunez.. sa vedeti si voi Lumea Ochilor Inchisi.

dans in inima....

Dansam pe franghie si era innebunitor de placut. Ne asumam riscuri, zambeam din tot sufletul, cautasem dragostea si o gasisem. Nu exista nicio indoiala, fiecare zi petrecuta impreuna putea sa fie doar mai frumoasa. Euforia tinea loc de orice raspuns pentru intrebarile care nu mai aveau timp sa apara. Dansul continua, franghie parea sa sustina bagajul de amintiri placute pe care il acumulam in timp.

Astazi ma intrebam ce facem dupa ce am gasit dragostea? Daca suntem putin realisti stim ca nu poate dainui. In timp franghia tinde sa faca nodulete precum monotonia, disparitia entuziasmului, a euforiei. Atunci incepem sa ne repetam ca vrem sa fie iar ca la inceput, cand nimic nu intervenea in dans. Ne agatam de aceasta idee, dar nu ne analizam sentimentele din acel moment. Personal, cred ca acel sentiment este unic, nu poate fi regasit pe parcursul relatiei. Dar cred ca daca ne-am analiza macar din cand in cand sentimentele si am fi in primul rand sinceri cu noi, relatia ar avea mai multe sanse sa revina la dans. Orice ar fi, trebuie spus, discutat si in functie de receptivitatea celuilalt putem ajunge sa ne reindragostim de acea persoana si acesta ar fi prilejul pentru multe alte momente frumoase.

Dance me to the end of life....

crazy

-esti genul care spune te iubesc?

- nuuu
-slava domnului,niciodata.
- pfff. niciodata?!
 -eeee, poate dupa vreo 10 ani :)
-10 ani?! nici chiar asa. Uneori totul se desfasoara dupa un cuvant. Rostesti si va fi. Mutenia e echivoca si nu intelegi mare lucru.
-eu as vrea sa-i spun: “cred ca o sa ne intelegem”, dar imi place prea mult sa tac.
Vorba lui Jules Renard: "Nu am gust, ci dezgust sigur!" :)))
Nu stim niciodata ce se intampla cu ceilalti intre patru pereti. dar, judecand dupa prostia si nesimtirea care se plimba pe strada, sunt convins ca majoritatea oamenilor traieste erotismul intr-o forma precara. de cat suflet si de cata inteligenta este nevoie pentru o imbratisare reusita.“
Nothing’s changed. The things only seem bigger.

What I want is what I get. Only later, in the most unexpected ways.
It’s time to delay.
Oare sa repet definitia nebuniei? :)
SA ASTEPTI REZULTATE DIFERITE,FACAND ACELASI LUCRU:)

de-ale dragostei...

Ce vor barbatii? Le plac femeile simple sau cele care stapanesc tertipuri abile de ademenit dragostea? Vor sa fie gelosi sau siguri pe pozitia lor? Ce e in mintea lor, pana la urma?!!!

De cate ori ma indragostesc, ma preschimb intr-o femeie simpla, simpla de tot. Primele semne ale indragostirii mele profunde se manifesta nu in reverii filosofice despre sensul vietii pe pamant, nu in revelatii artistice ori in puseuri de creatie durabila, ci in dorinta mea de a-i spala camasa barbatului iubit, de a-i gati mancaruri de-al caror gust as vrea sa isi aduca aminte, de-a il primi intr-o casa primenita, mirosind a flori.

Nu stiu nici sa joc jocuri care sa il faca gelos. Sa ii arat ca, ehe, nenumarate oferte de mari iubiri ma asteptau pe prag, dar ca, intr-un impuls generos, i-am facut lui onoarea de a-i acorda inima mea. Eu simt ca nu exista niciun alt barbat pe pamant si ma port ca atare. Il invalui, secunda de secunda, cu dragostea mea, si-i promit ca nu il voi trada niciodata. Ca il voi sluji cu credinta pana la moartea noastra, sau, daca nu vom avea nici noroc, nici credinta, pana la moartea dragostei noastre.

Dar uneori ma intreb daca nu cumva gresesc. Daca nu cumva dragostea trebuie sa aiba in ea o urzeala de ite strategice, care s-o tina cat mai aproape de fagasul fericirii. Daca nu cumva barbatii, eterni vanatori, au nevoie sa se simta macar putin in pericol, ca sa lupte, vitejeste, si sa-si apere dragostea, pe care, astfel, s-o pretuiasca mai mult. Daca n-ar trebui lasati sa astepte si sa sufere, sa se perpeleasca si apoi sa se ia la tranta cu propria lor lene, cu propria lor inertie.

De-o viata intreaga caut raspunsuri. Dar gasesc mereu doar intrebari, altele si altele. Interogatii despre cum sa iti faci dragostea sa dureze o viata, despre cum trebuie imblanziti barbatii, lighioane superbe si salbatice, despre cat de buna sau rea e gelozia intr-o poveste de dragoste. Si, intre timp, invat tot mai bine sa gatesc si sa spal. Deretic in inima mea si in casa. Si imi sarut in somn barbatul frumos si iubit pana la cer si inapoi, si ma rog sa ne fie bine fara tertipuri, fara strategii. Doar iubind, si atat…

LUMINI SI UMBRE

IUBESC  UMBRA, PENTRU CA ACOLO ESTE SI LUMINA....

Cum definesti dragostea? Intrebarea mi-a fost  pusa de prietenul pe a carui  poveste de iubire fusesem invidioasa candva...

Este de participare sau numai de imagine interioara?

Sau e alceva?

S-o definesc... Nu. Nu mai fac demult asta.

Orice definitie e acolo, undeva, intr-o arie de idei. Suprafata, adica.

Prefer sa o traiesc. Sa o simt. Intr-un fel, un fel miraculos as zice, mi-am dat seama ca e peste tot. Nimic nu e unde sa nu fie ea.

Imaginea? Nu. Esenta. Viata. Tot.

(Hmmm ... vezi? am zis ca nu zic, dar tot am zis... cuvintele - tot suprafata. Prefer scufundarea si inaltarea in simtit, in trait. Dragostea - dumnezeiesc si al naibii de frumoasa!)

As vorbi de rautatea care e in singurul loc "adevarat": noi insine. Acolo e "jurul", acolo e toata lumea. De acolo ne facem lumile, fabricandu-le una cate una ori mai multe odata, dupa stiinta si putere.

Si tot acolo ne gasim si umbre si lumini.

Si puterea de a ne intregi si vedea asa cum suntem.

Si a de a ne iubi...

Sunt obosita de viata si rautatea din jur... si imi doresc  sa aflu superba Natura datatoare de energie si frumos si dragoste...

Si da, "am facut ceva acolo". Adica aici.

O mana de oameni care am plans cu totii cand ne-am vazut pe noi insine, cu toate ale noastre, cu toate la fel... Focul a ars tot si a facut alchimie.

Intr-adevar, Dumnezeu stie clipa zorilor. Iesirea Soarelui din burta noptii.

Si n-a ramas nici cenusa...

Doar stele si inimi stralucind.

Nu-s vorbe sa cuprinda.

Abia tine pielea biet trup, sa nu crape de implinire, de prea plin... Noroc cu inima, ca da pe afara si asa scapa trupul nevatamat, de mai face o tura prin lume...

Salut cu drag toata comunitatea de apa, de foc, de umbra si lumina...si  imbratisez/ii imbratisez si eu pe fiecare... ma rog, pe cei care vor :))

Vin si eu, cu toti ai mei, din valea umbrelor, pe firul raului ce se varsa in marea cea mare...

lacrima de poveste...

Era o lacrima aroganta. Toate celelalte lacrimi o barfeau si ea stia asta. De cand se nascuse, stia ca este speciala, desi nici ciudata nu ar fi un cuvant nepotrivit pentru descrierea ei. Facea nota discordanta cu tot Tinutul Lacrimilor. Ea era cocheta, dureros de sincera si jucausa. Niciodata nu stiai cand are de gand sa-si faca aparitia De mica a trebuit sa se pregatească pentru lupta cu opinia publica, sa isi vindece sufletul de ranchiuna si sa se pastreze curata si vie. Totul pana la ultima calatorie. Toate lacrimile traiesc pana la ultima calatorie. Ea vroia sa faca din asta o aventura, o poezie. Stia ca totul o sa fie perfect pentru ca se antrenase ca nimeni alta.  Era increzatoare, vibra şi canta de bucurie imaginandu-şi spectacolul pe care o să-l ofere . Cum i se umfla sufletul de incantare! Si ce tremur placut ii zguduia trupul, ca si cum un curent, cand cald, cand rece i-ar fi rascolit toate visele si toate amintirile! Ea stia ca va ajunge sa fie o principala si pentru indrazneala de a crede asta, era mereu batjocorita de celelalte pentru ca, se stia, doar alesii pot fi principali, nu se mai pomenise ca o lacrima sa fie principala. In fiecare zi exersa. Avusese initial probleme cu saltul, mereu se poticnea sau se impiedica, dar, in timp, executia sa a devenit perfecta, fara cusur. Ti-era mai mare dragul s-o privesti interpretand rolul vietii ei.

Cand a venit ziua cea mare, ziua ei, tot tinutul forfotea de nerabdare, de curiozitate si dintr-un soi de invidie-rautate toti sperau sa o vadă esuand, mai ales mai-marii tinutului care nu doreau sa se creeze, prin curajul ei, un precedent.Ba chiar una dintre dintre surorile sale facuse o adevarata psihoza din dorinta de a o imita intocmai...i-a incalcat locul unde se  retragea tacuta,i-a ademenit pe toti cei care parea a-i avea mai mult prin preajma incercand sa o indeparteze de toti,ba chiar a indraznit sa-i fure carnetul de bal si sa afle sub ce masca se va infatisa la Marele bal...:) Nu stia ca nu va purta masca:) asa ca dorinta ei doar scrisa in acel carnet  de bal i-a fost furata de sora sa...A durut-o  gestul ,dar n-a dat inapoi. Emotionata si sublima prin tinuta ei demna, mandra ca o ducesa la cel mai fastuos bal din toate timpurile, cu un zambet strengar si cumva superior, privea in jurul ei, deasupra tuturor, incercand sa inrameze momentul asta, care era doar al ei, pentru eternitate.

Cu sufletul plin si cald, se desprinse de celelalte, fix in momentul in care s-a dat startul, executand un salt impecabil, dumnezeiesc, parca plutea, parca dansa, descriind in aer un zbor incredibil, de o gratie nemaiintalnita. Cu asta, incredibila ei calatorie se sfarsi, lasand in urma un intreg tinut de lacrimi mut de uimire, ingenunchiat si supus. Reusise sa-si depasească conditia si sa devina o principala. Nu, prima principala. De atunci, datorita ei, nimic n-a mai fost la fel si fiecare calatorie, a fiecarei lacrimi, era speaciala ca si nasterea lor!

ROSU

Cand am scris Povestea ei, nu stiam nimic despre drum. Ma trezisem doar ca merg intr-o noua viata.

Acum sunt iar la o incepere, si asta nu merge fara sa trec pe unde mi-am lasat firele, ca sa mi le iau inapoi.

Asta era, fara sa stiu (cu mintea, caci inima stie mereu, iubita de ea), povestea mea.

O iau cu mine in drumul nou pe care intru. Acum intru in alta poveste...

Femeia cu zambet trist stiuse dintotdeauna unde este Poarta. Si ce e acolo.

A fost, ca si calatorul ars de sete, o furnica pe munte, cautand fara sa stie macar ca e in cautare...

Nu stiuse ca-i arsa si sangerata. Se trezise in lume si lumea facuse cu ea vartejuri si gheme si fire si cana de lut o facuse. Bausera din ea multi, dar ea insetase mereu...

Nu stiuse de ce ii seaca puterea. Se invatase de tanara sa-si amorteasca durerile, asa de bine se invatase ca nici nu-si daduse seama ca-si scurge sangele pe drum... Si nu stia nici de ce se clatina din ce in ce mai tare.

Pana intr-o zi...

Pana in ziua aia, cand, mergand pe drumul serpuit de fiecare zi, in intampinarea noptii, i se impaclise vederea. Nu mai vedea si nu mai stia nici unde calca. Rupta de mult de propiile dureri, infasurata in straturi goase de aburi - propriile ei minciuni - pierduse, brusc, timpul si spatiul... Cararea o ducea undeva, si o urma dupa miros - un miros mult slabit, dar inca miros - si asa, ca o umbra aproape oarba, se tarase urmand licaririle mici din fata ei. De unde aparusera, nu stia. Ce erau, nu stia. Oricum, nici intrebari nu-si mai punea de multa vreme. In armortirea aia, se tara pe drum, orbecaind...intr o noapte lunga.... obositoare...

Simti in aer o raceala si un miros sarat. Se opri si ramase sa simta. I se deschidea un nou simt, si gusta acum acel "ceva", un soi de "stiut" de un alt fel. Ca un animal, simtea schimbarea in aer si adulmeca. Nu doar cu narile, ci cu tot trupul, cu toata pielea. In amorteala ei, femeia nu mai gandea si nu mai avea ciudatul in minte... Se lasa cuprinsa de starea de bine ce plutea in aer.... Cu umerii, cu spatele, cu copsele, cu picioarele, cu capul...Cu fiecare fibra  a trupului ei 

Pieptul femeii simtea o inima. A ei? Da.

O mana  uriasa  o atinse pe cap, mangaindu-i pletele ude de aburii cetii si lasandu-i-se apoi pe umeri si pe spate. . Ramase asa, rasufland subtire, abia simtit. Se lasa si mai moale. Nu stia cum de sta inca in picioare, parca nu mai avea greutate... Vartejul din dreptul inimii se mari din ce in ce mai mult si ameteala aceea placuta o trase in albastrul bland, presarat cu sclipiri aurii. Se lasa asa, in apa aceea de bine si disparu ea insasi in vartej...

Mai apoi...
Cerul, albastru curat, ca o apa, limpezise lumina si i-o daruia intreaga in dimineata unei zile noi. Femeia se misca, pasi in jur si vazu. Vazu limpede, clar, curat. Nu mai vazuse culorile asa de cand fusese copila. Se lasa pe un picior si pe altul, se roti. Miscari usoare. Ca de pasare. Ca de copil... Se privi. se  atinse. Durerea, nicaieri... Simti pe fata ceva nou, straniu, placut, intinzandu-se pe tot chipul: un zambet care curgea din piept in sus, revarsat pe buze... Singura i se deschise, lasand sa iasa un strigat venit de undeva, din inima si de mai jos, din pantec. Strigat de viata, de nastere noua.

in drumul ei ,rasarise un trandafir.Rosu. si toata zarea era rosie...
Atunci stiu.

Acesta avea sa fie noul ei fir de curcubeu...
Porni , ducand cu ea dulceata si puterea vietii...

.

AL 25-LEA CEAS...

Douazeci si patru...

Sunt ceasuri masurate, asa de exact ca te cuprinde ameteala.

Dac-as putea sa-ntind de clipa, acolo unde se sfarseste ceasul...

Intr-o lume in care ne asteptam prea mult unul pe altul, spre a ne intalni doar minute, doar clipe, in noapte sau zi...

Cum si unde s-a dus, clipa de zbor, intre rasarit si apus...

Tacuta, ea stie mai mult decat noi despre fiecare si despre noi, impreuna.

As vrea sa o prind, sa-i spun "ramai, esti atat de frumoasa", agatand-o ca si Faust, in mijlocul minunilor mele.

M-am invatat insa asa, sa prind putin si sa pastrez... In douazeci si patru de ore, pot aduna clipe. Le tin aici, in timp ce "se intampla", le gust ca pe o cupa de hidromel, si le las apoi in lume, sa curga, placut, dulce, imbatator... Dulceata vietii e a tuturor...

Uneori clipele se multiplica, desi par la fel de masurate ca si celelalte.

Dar nu-i asa. In bucuria trairii impreuna, timpul sta pe loc. Sta... un timp, e-adevarat, dar sta. Acolo, in extensia aceea inaripata, traiesc o mie de vieti. Imi este peste margini tot respirul. Nu-i loc, nu-i timp, e doar necuprins si stralucire. Stiu, dupa o vreme, clipa isi traieste o fluturare usoara, semn ca ma va lasa inapoi, pe mal, din nou "pe pamant"... Ma las in seama ei... Stiu ca pleaca, dar va aduce alta, mai frumoasa... O astept.

Stiu, sunt "doar" douazeci si patru de ore. Dar in ele imi tes, ca-ntr-o plasa de paianjen, povesti nemuritoare... Intr-o zi, ele vor fi atat de multe, incat vor sari peste limitarea rotatiei terestre si vor face, in sfarsit, sa se nasca al douazeci si cincilea ceas...:)

prieteni....

pentru un prieten cu SUFLET MAAARE SI CALD...



Se spune ca suntem mai bogati cand avem prieteni. Si- intr-adevar- asa este: suntem mai imbogatiti si binecuvantati sub semnul acelui miracol care este prietenia.
Un prieten ti-l alegi, sau esti aleasa de catre acesta ; uneori se intampla spontan, intr-o clipa norocoasa cand, pornind de la un cuvant, sau de la o simpla imagine prin care va regasiti aceeasi vibratie ; alteori, prietenia se "incheaga" mai greu, este nevoie de timp ca aceleasi sentimente, ganduri, trairi sa se recunoasca si sa se lege ca doua verigi, sau ca doua inele, care mai apoi, se vor lega, poate, intr-un lant mai lung si mai puternic. Depinde de fiecare cat de trainica se va dovedi in fata timpului inexorabil aceasta ingemanare.
Prietenia se infiripa usor, dar cea adevarata se pastreaza cu grija, atentie si rabdare Si mai ales cu incredea unuia in celalat, sau in ceilalti.
Prietenul iti este aproape, in fiecare clipa cand ai nevoie de un sfat, este mana care te mangaie atunci cand te atinge rautatea din jur, este leacul care alina orice durere, este umarul pe care poti plange nestingherit, fara jena, este respiratiea care te ajuta sa inspiri atunci cand nu mai aer ; este cel care te simte dincolo de timp si de spatuiu ; este cel care are incredere in tine, tocmai pentru ca tu ai reusit sa i-o castgi prin respect — se poate sa fie si cred ca este, la fel de adevarat si "invers" : adica prin incredere castigi respectul si increderea celor din jur ;
Zilele trecute, dupa un schimb de pareri, nu doar o simpla si conventionala conversatie cu un prieten,impreuna cu baiatul meu, am recitit Micul Print scris de A de Saint-Exupery si mi-am reamintit fragmentul in care Micul Print intalneste pe aceasta planeta, a noastra, o vulpe, iar vulpea incearca sa il domesticeasca , sa devina prieteni, explicandu-i ce inseamna a crea legaturi, adica a deveni prieteni : Tu nu esti deocamdata pentru mine decat un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. Si eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic in lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume… (…)- As vrea mult, raspunse micul print, dar nu am prea mult timp. Am de gasit prieteni si multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunosti decat lucrurile pe care le domesticesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara de la negustori lucruri facute de-a gata. Dar o data si o data, ora plecarii fu aproape:
- Ah! făcu vulpea… voi plange.
- E vina ta, zise micul print, eu nu ti-as fi dorit raul, dar tu ai vrut sa te domesticesc…
- Bineinteles, spuse vulpea.
- Dar tu o sa plangi! zise micul print.
- Bineinteles, raspunse vulpea.
- Atunci nu castigi nimic din asta!
- Ba castig, zise vulpea, gandeste-te la culoarea graului.
 Asemeni Micului Print, unii sunt grabiti, apar in viata noastra, ne bucura, ne ajuta sa ne redescoperim cu tot ce avem mai bun sau mai putin placut in noi,[cu mine asa s-a intamplat ; da, recunosc, am fost norocoasa], iar apoi pleaca spre ale lor a; fiecare are undeva o floare –un trandafir, poate- de care este raspunzator, tocmai pentru ca : pentru ca el este cel pe care l-am udat. Pentru ca el este cel pe care l-am adapostit cu paravanul. Pentru ca el este cel caruia i-am omorat omizile (in afara de doua-trei cat sa aiba si fluturi). Pentru ca el este cel pe care l-am ascultat plangandu-se, ori laudandu-se, ori, uneori, chiar tacand. Pentru că este trandafirul meu.

Dar cand un pieten pleaca de buna-voie, invocand urgente reale sau nu, am dori sa isi aminteasca : ceea ce i-a spus vulpea la despartire : Dar tu nu trebuie sa uiti. Esti raspunzator de tot ceea ce ti-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Esti raspunzator de trandafirul tau… Da,bunul meu prieten de suflet, de asta imi sunt atat de dragi trandafirii...
Prietenia este un trandafir pe care il tii cu grija, cu sfiala cu delicatete in mana, intre palme ;
Se intampla, insa uneori, ca din neatentie sau din neglijenta, sau poate din nepricepere, palmele acelea, facute caus, sa se desfaca , iar pe jos nu raman doar petale de trandafiri, ci si litere si lacrimi…
Si din nou gandul e intunecat de intrebarea : oare cum va fi pentru mine cand rabdarea ta va obosi...
Stiu doar atat— nu imi va fi deloc usor, dar as vrea ca tie sa iti fie mereu si mereu bine.

Lacrima sufletului

Singuri ne alegem calea , visurile . dar cand alegerea noastra e influentata de alti factori si suntem nevoiti sa urmam un alt drum si sa zicem pas la dorintele sufletului nostru....atunci cine suntem ? as fi vrut sa te mai am putin langa mine .as fi vrut sa pot zambi in fiecare zi . as fi vrut sa nu ma fi maturizat asa repede...sa ma mai fi lasat sa copilaresc putin , sa zambesc soarelui , sa alerg desculta si sa ma doara sufletul ca a venit ora culcarii dar in acelasi timp cu bucuria sosirii diminetii,a unei noi zile cu surprize , fericire si liniste .as fi vrut sa ma incurajezi sa imi urmez visul , nu sa lasi sa se piarda in neant . nu stii cat de important era pentru mine ... nu ai vrut sa vezi....Si cum stateam si priveam la ei...si ma culcam cu ochii in lacrimi si speranta ca o sa fie bine, ca nu peste mult timp se va intamplaa o minune si grijile aveau sa devina mai mici si lumea mai buna si eu puteam sa zambesc si in momentele grele .Si acum.....acum nu imi spune ca o sa fie bine pentru ca nu e asa. si stii asta . demult lucrurile au luat-o in directia gresita si surprinzator nu e niciun indicator care sa le indrepte spre fagasul corect .Atmosfera e apasatoare . Canta o melodie de suflet si as avea nevoia sa beau ceva . Ma striga .Imi sterg lacrimile...oricum nu isi da seama, nu ii pasa .Maine va fi totul ok . Imi promit . De abia astept sa ma vezi zambind atunci cand imi va fi mai greu .

frumosul uratului...

Am ras o viata intreaga de sintagma conform careia frumusetea interioara conteaza. Mi s-a parut mereu o platitudine la care fac apel divele ipocrite si am completat intotdeauna in gand o asemenea afirmatie cu gluma - proasta – conform careia detinatorii de frumusete interioara ar trebui sa se intoarca pe dos.

In dialogurile mele cu dive, am auzit de multe ori formula de mai sus si poate ca asta a bagatelizat-o in ochii mei. Am inscris-o automat in seria de raspunsuri standard de genul “cel mai mare defect al meu este prea marea incredere in oameni”, “compromisul cel mai insemnat pe care l-am facut a fost ca m-am mutat in Capitala” sau “eu nu mint niciodata”. Am batut cu pumnul in masa (!) si mi-am spus, singura, ca, de fapt, frumusetea exterioara e singura frumusete care ne schimba viata, ca trebuie sa ne luptam sa fim mladioase, aranjate, cochete si sexy daca poftim la o cat de mica sansa la fericire. Dar, in timp, am invatat sa ma uit cu mai multa atentie la oameni . Si am constatat ca, intr-adevar, frumusetea dinauntrul nostru aduce, intotdeauna, cu mult mai multa lumina, si farmec cu mult mai adanc decat cea pe care o vezi la prima privire. Oamenii destepti, luminati, cu spirit ales, sunt frumosi indiferent de trasaturile lor. Eu n-am vazut niciodata un om intelept si talentat care sa mi se para urat. In schimb, am vazut destule femei cu trasaturi impecabile care erau slutite de privirea tampa sau plina de venin, indeajuns de multi domni considerati "frumuseti" care aveau sufletul otravit de imoralitate si de nepasare, iar asta ii facea sa-mi para urati in toate fotografiile si in majoritatea intalnirilor pe viu. Am priceput, dupa destula vreme, ca degeaba ai fruntea bombata daca ai sufletul tesit, si ca in zadar ti-s ochii violeti si tiviti cu gene intoarse daca privirea e goala de orice gand, iar seninatatea de sub pleoape e dovada unui IQ jalnic.

Sigur ca cei mai frumosi dintre pamanteni sunt cei care au si sufletul si trupul frumos. Ei sunt norocosii, alesii, cei mai apropiati de lumea zeilor. Dintre ei se recruteaza marile vedete, personajele ultracarismatice pe care le adora intreaga planeta. Marilyn Monroe n-ar fi fost considerata nicicand frumoasa intregului pamant daca trupul ei apetisant nu ar fi adapostit in el o delicatete induiosatoare, o tristete fina si nobila, o feminitate completa, senzuala, inteligenta. Nu cred ca Meryl Streep sau Barbra Streissand au fost vreodata tratate ca femei urate, desi trasaturile lor imperfecte nu le-au asezat, dintru inceput, in categoria celor daruite cu nuri. Si, totusi, amandoua au trait vieti de impliniri si iubire si au jucat credibil, splendid, magistral, roluri de femei divine. De foarte multe ori nu poti avea si trup perfect si spirit chipes… Dar eu cred tot mai profund ca ai sanse sa apari in fata lumii ca un om frumos daca esti dotat cu un suflet nobil si expresiv, de care cei din jur se pot indragosti pentru totdeauna. Cei care poftesc doar la cate un decolteu indraznet sau la o silueta cu masuri perfecte si nu primesc nimic mai mult de atat, s-ar putea sa se plictiseasca repede si, in scurt timp, sa li se aplece de deliciile unei splendori de suprafata. Sunt atat de multi oameni “intre” cele doua categorii, incat depinde mai mult de ceea ce vrem fiecare sa vedem, decat de ceea ce a daruit soarta fiecaruia de la inceput. Frumusetea si uratenia nu sunt adevaruri absolute, ci fiecare are propria conceptie despre ele. Uneori se acorda prea mare importanta frumusetii si urateniei fizice, luate separat, cand ele depind de atatea lucruri: de context, de privitor, de trairile interioare, de moment…Stiu foarte bine ca intai de toate ne uitam la cineva cum arata; cum e imbracat;cat e de ingrijit.Dar la fel de bine stiu ca asa cum o statuie perfecta tot rece e cand o atingi , asa si un corp perfect tot “rece” e fara un suflet cald si frumos….azi sunt destule frumuseti de suprafata cu decolteuri generoase. Piata e foarte bogata in aceasta marfa destul de perisabila si de aceea ades inlocuita. Barbatii se indreapta bucurosi spre asemenea frumuseti a caror inteligenta chiar nu intereseaza si e de preferat sa fie cat mai mica, daca se poate, inexistenta. O femeie frumoasa la trup si cu o inteligenta pe masura inhiba barbatii si ii determina sa o ia la sanatoasa. Inteligenta feminina ii face niste frustrati mult mai mult decat frumusetea fizica careia oricand, zic ei, ii fac fata :)). Si totusi, barbatii adevarati vor aprecia asa cum se cuvine femeile inteligente, sensibile care intotdeuna stiu sa-si arate feminitatea si senzualitatea intr-un mod mult mai atractiv si incitant. Lumina din ochii unei femei inteligente e irezistibila pentru un barbat deasemenea frumos la trup si suflet. Nimic nu va putea rezista tentatiei de a se cuceri unul pe celalalt si de a merge mai departe mana in mana nepasatori la lumea din jur, care insa, daca ii va privi o clipa, va recunoaste invingatorii.Sunt oameni frumosi - si ce ne place tuturor sa-i privim - si oameni simpatici, carismatici, care te bine-dispun intr-o clipa. Mi s-a intamplat de multe ori sa plec incantata dupa o discutie cu o batranica pe care n-o vazusem niciodata inainte sau sa ma inunde duiosia ca l-am vazut pe Mos Craciun, un mosulet cu barba colilie, ochi albastri, patrunzatori si vorba dulce.

Dar, am cunoscut si reversul, sa ma simt o tarancuta bleaga si sleampata langa o frumusete cocotata pe tocuri si asortata inclusiv la manichiura si sa rad apoi de slabiciunea si de nesiguranta mea, cand exponatul respectiv se dovedeste a fi ca un fruct aratos cu miezul macinat de viermi.

Oamenii sunt frumosi sau urati, simpatici sau nesuferiti dupa impresia pe care o lasa asupra noastra. Si-n lumea asta in care se masoara totul: talia, lungimea picioarelor, greutatea, IQ-ul, pana si carisma poate fi cuantificata in puncte de rating si audiente, doar frumusetea - melanjul de trup aproape proportional si spirit viu - ramane imposibil de masurat si ne farmeca pe toti.Fiecare dintre noi este frumos in felul sau,iar noi nu suntem nimeni sa judecam sau sa ridiculizam unele persoane.Eu niciodata nu am vazut o persoana urata daca atitudinea sa mi-a lasat un gust placut ,din contra am admirat-o si -am oferit respectul meu deplin.Ca sa ajungi sa iubesti trebuie sa cunosti frumusetea sufletului,nu ai cum sa iubesti un corp. Cum bine se spune,acolo unde nu exista moarte,nu exista nici iubire...

 

suflet de mama....

Si pentru ca nu demult am sarbatorit ziua fiului meu si ,dee ce nu ,13 ani in "functia" minunata de MAMA,si pentru ca am primit un email emotionant si foarte sugestiv despre marinia si daruirea mamelor ...iata:
      SUFLET DE MAMA....
Fara discutie ar putea fi numita fotografia secolului -o scena fantastica din aceasta lume brutala.

Textul tradus din spaniola: Nu a pierit inca omenirea.
Este fotografia zilei, a lunii, a anului sau a secolului. Poza a aparut intr-un cotidian din India, cu textul atasat:
" Doar un sarac poate fi atat de marinimos. Ce pacat ca omul nu este intotdeauna asa."

LA MULTI ANI!

violet ursuz...

...pentru ca tot e la moda acum...flacara violet,care rastoarna lucrurile pe dos{ :P}
Ma tot macina un lucru, mereu aud vorbindu-se despre “ce-mi doresc de la celalalt”, “cum sa fie jumatatea mea”, cum sa se poarte, cum sa miroase, ce flori sa-mi aduca, de cate ori sa sune la usa, chestii din astea. Sau chiar detalii precum, ce sa conduca, ce cupa sa poarte, ce nasture descheiat, etc.
Toti avem cerinte. Da’ cerinte, domne! Si oferta…, unde-i oferta?!
Asa ca vin eu cu urmatoarea propunere, exercitiu de imaginatie: numiti 3 calitati pe care vi le doriti si 3 pe care le oferiti. Dar zero conditii, adica 3 pe care le oferiti indiferent de ce primiti. Deci fara, daca tu esti sincer cu mine, sunt si eu cu tine, dar pana atunci mint de ingheata apele. Ca asa ajungem la eu ofer, daca primesc doar. Si atunci astept mai intai sa primesc ca sa ofer, iar in timp ce voi astepati sa primiti si sa doriti, nimeni nu mai ofera nimic. Si iar ne intrebam cine a fost mai intai: oul sau gaina.
Ce imi doresc de la celalalt: unu-doi-trei.Si ce ofer: unu-doi-trei.
Cica regula de aur e sa iubesti, ca ti se va intoarce. Dar au uitat sa preiczeze ce anume. Ca si palmele se intorc peste figuri...

NOR

Oliver Shanti - Spring in Lhasa - The best video clips are here

Un nor nu stie
De ce se deplaseaza exact in directiain care se deplaseaza si cu vitezacu care se deplaseaza,
El simte un impuls... acesta este locul
In care trebuie sa merg acum.
Dar cerul stie
Motivul si modelele
Din spatele tuturor norilor,
Si tu vei sti de asemenea, atunci
Cand te vei ridica pe tine insuti
SUFICIENT DE SUS
Pentru a vedea
Dincolo de toate
ORIZONTURILE... ILUZII-RICHARD BACH
Pescarusul Jonathan Livingston. O fabula a zborului", de Richard Bach-buna mea prietena,Felicia, mi l -a daruit ...M-am indragostit instant si de atunci il iubesc.Pe Jonathan, caruia Chiang ii lasase invatatura lui: "Nu uita sa te desavarsesti in iubire".
Pe pescarusul care invata apoi pe altii:" Vrezi sa zbori? - DA, VREAU SA ZBOR! - Pescarus Fletcher Lynd, doresti atat de mult incat sa fii in stare sa-ti ierti Stolul, sa te desavarsesti si, intr-o zi, sa te intorci din nou la ei si sa-i ajuti si pe ei sa se desavarseasca?"si pe mine m a invatat,mai apoi,prq...
"Ai libertatea sa fii tu insuti,cu adevarat, aici si acum. Nimic nu-ti poate sta in cale. Este Legea Marelui Pescarus, adevarata lege.
- Vrei sa spui ca pot sa zbor?
- Iti spun ca esti liber."Ai libertatea sa fii tu insuti,cu adevarat, aici si acum. Nimic nu-ti poate sta in cale. Este Legea Marelui Pescarus, adevarata lege. - Vrei sa spui ca pot sa zbor? - Iti spun ca esti liber."
De sute de ori cred, fara exagerare, am revenit la el, la pescarus. Mi-a fost cel mai bun medicament de suflet si de trup, in vremuri grele., cred ca si noi uneori suntem precum un nor manat de vant catre o directie oarecare. Iar alteori suntem si norul si vantul :)
Nu ni se da niciodata o dorinta fara a ni se da de asemenea ,puterea de a o face sa devina adevarata.Totusi, s-ar putea sa trebuiasca sa muncim pentru ea...

INVAT ZBORUL...

The Legend of the Eagle may be a myth, but it is one that gives insight.
Many times in our own lives, we also have to face hard decisions that lead us to the need of a rebirth process.
To embrace challenges and changes is never an easy assignment.
Sometimes we have to learn how to detach ourselves of traditions, concepts, addictions and old costumes.
Even old memories can hold us from flying higher in our lives.
The tales regarding Eagles and Humans are very similar; both have tough choices to make during their lifetimes.
Those decisions will determine the height and the magnitude of their flight and existence.
The transition from one state to another is rarely effortless.
Sometimes, it is very painful.
But without this change, we would not grow and become who we are meant to be.
Freedom is a conquered state of mind.

Ne invartim intr-un cerc vicios, fiecare! Si ne reintoarcem la ce-am avut si ce-am trait candva la fiecare bataie a inimii!
Traim in prezent cu inima aproape de trecut si gandul undeva in viitorul apropiat!
Suntem oameni!De joi ,in pantofii mei e o alta fiinta ,traire .Nu stiu nimic -aflu in momentul in care apare .O simt ca o mai mare deschidere ce vine spre mine si vad mai multe aspecte ,doar le vad nu mai pot sa le dau vreo nuanta . Stiu ca tot ce vad e viu si nu ma mai grabesc . Imi place aici. Totemul meu spiritual este Vulturul. In zodiacul indian am descoperit ca imi corespunde Uliul. Cu alte cuvinte imi sunt dragi vulturii;)Si totusi...Libertatea nu se cucereste... Caci adevarata libertate este de o alta natura, care nu poate fi cucerita, supusa, instapanite si asa mai departe.Libertatea nu se cucereste. Eu am inteles acea propozitie ca pe o cucerire in propria noastra minte.
Acolo, in mintea noastra suntem incatusati, tot acolo suntem liberi. Cand ne cucerim pe noi insine, spargand propriile noastre limite si luandu-ne zborul, vazand totul din inaltimea si profunzimea esentei noastre, atunci ne-am atins ceea ce ne este dintotdeuna dat: Libertatea.
Da, suntem oameni...
Cercul poate fi unul vicios sau unul de putere. Depinde cum alegem sa mergem prin el. Ne reintoarcem, dar e fantastic atunci cand reintoarcerea e in spirala. In acelasi loc, dar de pe un alt nivel, mai sus... iar introars, iar mai sus... Asa oamenii invata sa zboare si ajung sa fie vulturi. Si devenind din ce in ce mai umani si mai omenosi.
"Daca ai avea credinta cat boaba de mustar ai putea muta muntele "...Muntele era in mine ,greoi ,masiv, rece,in umbra sau chiar opusul stralucirii. Multumesc lui Dumnezeu acest munte s-a miscat spre stanga asa l-am perceput, deschizand o fanta de lumina ,argintie ,stralucitoare, vie . Curge in toate directiile fara sa schimbe calitatea prezentei . Multumesc pentru ajutorul trimis . Pana nu ti se intampla nu crezi .Eu am primit o lectie de genul: si daca e cancer ce faci ? si am amutit .Asta e povestea cu muntele .Deschiderea simtita in fizic este inceputul zborului .Se misca ,se face loc si se aseaza ce era din totdeauna ,nu stiu mai mult .Nu este usor ,dar sunt ajutata .Si as mai adauga :ia decizia ,de partea cui esti ? .constientizeaza-ti decizia(mi s-a zis ) spune da LUMINII .Acum ,in energia deciziei ,poate veni si dansul lin al zborului .Rabdare.Acuma este peste tot Acasa. Peste tot e locul unde sunt imbratisata.
"dragostea nu se impiedica de spatiu, sau de peretii cenusii ai unui birou... :)"
Zborul nu se poate descrie.
Am trecut iar prin sarpe, jaguar, colibri. Iar cu sange si foc si aripi crescute peste noapte, urias...
Fiinta aceea ... a murit. Mai bine zis, a ars in foc. Si cand a iesit miezul ei iar, din cenusa... Offf, Doamneeeee! vulturul renascut are inima de acolo, din INIMA. Restul e nou. Cred ca invatatul zborului e o reinvatare, dar si asa e extrem de derutant. Si senzatia de SUS e ametitoare... aproape fara respir... Si inca, asa cum ni s-a spus, e doar inceputul. Nu se stie ce urmeaza. Mai vid decat vidul potecii nevazute din colibri. Si mult mai straniu. Fiindca acum oriunde ai zbura, totul e perfect. Doar pentru un singur lucru mai zbori. Sa aduci jos, pe pamant, lumea Aia. Aia vazuta sus, in zbor.
Se trage Raiul jos, pe pamant.
A meritat din plin orice moarte, si nu doar una, pentru ca de fiecare data, ceea ce e nemuritor iese, in haine noi, in lume.
"Deschiderea simtita in fizic este inceputul zborului .Se misca ,se face loc si se aseaza ce era din totdeauna " prq m a invatat zborul.Da. Asa e. Simtirea deschide calea. Face inceputul... si continuarea. Sfarsitul... nu apare vreodata. Te imbratisez, aici, aripi intre aripi...

Zbor inalt si bun in FRUMUSETE!

U scorpion

Lets101 Quizzes - Blog Quiz

divagatii...de week-end...

Cica termenul asta de iubire e unul inventat de romantici, de poeti si de muze. Cica nu exista. In realitate exista doar un acord cu propria-ti existenta si o intelegere cu cel care vine sa-ti completeze aceasta existenta iar daca tu poti fi gol si intim cu el iar el la randul lui nu se sperie si alege sa ramana langa tine, atunci se cheama ca ati ales sa va implicati intr-o relatie si ca da, unii numesc asta iubire. De fapt, iubire e atunci cand gasesti o persoana langa care poti fi tu insuti.Eu ca de obicei sunt pe undeva pe la mijloc in toata povestea asta si cateodata chiar cochetez doar cu una dintre variante;)Pe scurt, nu cred in iubiri in care iti ascunzi eu-ul; sa nu poti fi tu insuti fix asa cum esti (nu cum vrei sa te vada altii, nu cum ti-ai dori sa fii, nu cum si-ar dori altii sa fii) mi se pare o ingrozitoare si proasta piesa de teatru, care oboseste si-ti mananca din peretii sufletului, subtiindu-i, facandu-i instabili, tematori.Nu cred in iubiri in care unul (doar) primeste tot si celalalt (doar)da tot, desi sunt de acord ca intr-o relatie unul investeste mai mult, sau se implica mai mult, sau se manifesta mai zgomotos, sau e ori pare mai activ, mai atasat; in concret, asa trebuie sa fie, numai ca o data la cat-timp-o-fi rolurile trebuie sa se inverseze, neaparat, chiar daca pentru scurt timp.Nu cred in iubiri care mor. Nu. Nu cred ca azi iubesti si maine deziubesti, ca odata terminata relatia, fie ca a fost sau nu alegerea ta, gata-i si iubirea. Daca chiar ai iubit o data, desi isi schimba coordonatele si intinderile, iubirea ramane. Stinsa, abia palpainda, ca un vis, o parere, o amintire ea ramane si ne insoteste in toti anii vietii noastre.Nu cred (desi ,Doamne,cat am mai crezut ca asta cred:) intr-o singura iubire. Poate o singura iubire de un fel, o singura iubire de alt fel... Sufletul uman e facut sa se regenereze, totul e sa ai rabdare cu el si sa-l asculti cand spune ca se vindeca, dar are nevoie doar de timp pentru asta.Nu cred in iubiri fundamental egoiste, in iubiri care te fac sa ucizi sau sa te sinucizi, in iubiri perverse, murdare, hade ori dintre doua fiinte din regnuri diferite:) Nu iubirea te face sa ai un comportament ... deviant, ci alte si alte sentimente, porniri, curiozitati.Sau poate nu stiu eu nimic:)

promisiuni...

If you wait for me, than I'll come for you
Although I've traveled far
I always hold a place for you in my heart
If you think of me, if you miss me once in awhile
Then I'll return to you
I'll return and fill that space in your heart
Remembering
Your touch
Your kiss
Your warm embrace
I'll find my way back to you
If you'll be waiting
If you dream of me like I dream of you
In a place that's warm and dark
In a place where I can feel the beating of your heart

De ce atunci
Cand iti doresti cu tot dinadinsul ceva
Destinul se impotriveste?
Sa te pedepseasca?
Sa te incerce?
Sa te intareasca?
Sau doar sa se joace cu tine?
Nu te-a intrebat daca-ti place joaca asta...
Te-ai saturat
Sa stai mereu cu fata la perete
Cu ochii inchisi
Sa numeri
Si sa intrebi:
Gata?!
Nu fac promisiuni
Daca stiu ca nu le pot duce la capat...
Lucrurile simple
Pe care ti le spun
Pot fi atinse cu mana...
Nu au consistenta aburului,
Ci a pietrei.
Visurile, dorintele, gandurile
Pot prinde forma
Pe care noi, sculptori,
Dorim sa le-o dam.
Nu ne trebuie decat vointa.
Mai dura decat diamantul.

Si totusi, in noaptea asta, iti promit, ne vom intalni...
chiar daca numai in vis.

Remembering
Your touch
Your kiss
Your warm embrace
I'll find my way back to you
If you'll be waiting
I've longed for you and I have desired
To see your face your smile
To be with you wherever you are.

Together again
I would feel so good to be
In your arms
Where all my journeys end
If you can make a promise
If it's one that you can keep, I vow to come for you
If you wait for me and say you'll hold
A place for me in your heart...

Are you GOD?

Ma gandesc deseori ca egoisti sunt doar oamenii. Fiecare vrea ingerul lui-mereu gata sa indeplineasca orice dorinta...
Cand am plecat din inima zapezii, se facea primavara spre viata.
Dorinta ingerului cine o indeplineste?Daca si el plange de dor, de zbor, sau de iubire, cine il mangaie?
De ce trebuie sa fie mereu gata de zbor?Poate ca ingerul nu vrea altceva decat sa fie iubit si sa stea…sa stea rezemat pe-un suflet de privire.
De ce trebuie sa fie numiti deseori ingerii buni, sau ingerii albi sau ingerii Domnului ?Sunt peste tot oricand in orice infatisare.
Ne plac, ii dorim,ii avem, nu putem trai fara ei…
Ingerii ,sunt ca apa se beau cu nesat. Ingerii sunt precum painea ne hranesc curajul.Ingerii , nu pot lipsi din nici un vis. Cine raneste sentimentele unui inger este condamnat la singuratate.Ingerul meu are aripi colorate
Daca am reusi sa ne coboram in noi prin provocarea unui autcolaps mental, pana la ultima structura fizica a unui neuron, sau daca am atinge cu ochii mintii capatul universului, poate ne-am da seama ca suntem in acelasi punct de inceput si sfarsit, repetabil, dar pe alte dimensiuni de timp de fiecare data. Prin fiecare început, ca si prin fiecare sfarsit, putem fi o nouă intoarcere la originea existentei tuturor lucrurilor, actiunilor si faptelor.
Suntem ingeri cu o singura aripa si nu putem zbura decat tinandu-ne unii pe altii de mana...

strop de fericire...

Nu simti cu capul si nu gandi cu inima. Nu face bine la stomac!!!

Mai bine nu gandi! Mai bine nu simti! Pur si simplu fii... prezent la ce se intampla in jurul tau, la ce se intampla in interiorul tau. un observator flamand de curiozitate.

Jocuri si provocari... Care e granita pana la care mergi? Pana lasi jocul sa se joace? Ne jucam cu sentimente? Atunci alege.. te joci cu inima mea... ma joc cu sufletul tau ... Pentru orgoliul meu si pentru sufletul tau..

Provocari.. sa-mi depasesc toate limitele... incep sa-mi placa momentele in care tu continui, desi toti iti spun sa renunti... renunta la ceva, nu ai cum sa le faci pe toate.. eh nu.. mai bine, mai adauga ceva.. si se eficientizeaza totul...

Inclin sa cred ca viata este o combinatie de elemente de chimie si fizica... totul se reduce la niste elemente simple care functioneaza dupa anumite legi.O prietena imi soptea intr-o vara "Imi vine sa urlu ca viata e a draq de frumoasa", adaug in miez de iarna..: "Deschide ochi si ai sa vezi..."Nu s-a schimbat nimic esential, fundamental s-a schimba totul... o contraditie printre multe altele...my life is really perfect!! iar imperfectiunile prezente in ea.. o fac sa fie si mai perfecta...Just happy, really happy ... and without a reason,dupa cum ar spune o fosta draga pseudo cunostinta, actual nimic... te puuuup!

limits...

Starea de echilibru, clar nu ma caracterizeaza.... De fiecare data cand lucrurile par sa tinda spre o forma liniara, am darul sa le modific directia.

Clar, starea de normalitate, in sensul acceptat de majoritate, nu e un atribut al meu!

One by one, I bring by limits down!
Am o mie de raspunsuri, dar iti ofer o clipa de tacere.
Am o mie de raspunsuri, dar prefer sa te las cu o mie de intrebari

Am putea sa ne spunem o mie de cuvinte fara sa spunem nimic, in timp ce un sarut ar spune totul.

FATARNICIA DIN VIATA NOASTRA

„Este o stare cumplita pentru fiinta umană. Un asemenea om se pacaleste si joaca un teatru penibil. Mai ales ego-ul sau este prezent si se exacerbeaza.”. Un asemenea om se pacaleste si joaca un teatru penibil. Mai ales ego-ul sau este prezent si se exacerbeaza. "

Neintamplator, cuvantul „FATARNICIE provine de la „fata.Pana isi atinge omul propria esenţa, ego-ul ii da ghes sa se comporte impotriva firii sale, sa-si ia o alta înfatisare, pentru a parea mai bun sau mai important in ochii celorlalti. Individul urmeaza deseori acest imbold nefast, cazand prada dorintei de a fi considerat exceptional. In general, cand ma gandesc la prefacuti,imi apare in minte o persoana care-si foloseste mastile pentru a obtine beneficii, un cinic a carui deviza este „scopul scuza mijloacele”. Ei pot sa-i pacaleasca o vreme chiar si pe cei mai inteligenti oameni. Dar nu pot pacali la infinit...

La inceput astfel de fatarnici pot parea stralucitori. Nici nu-i de mirare, caci, dupa cum spunea Edmund Burke, „fatarnicia isi permite sa promita lucruri magnifice, pentru ca, netrecand niciodata mai departe de promisiune, nu trebuie sa dea, de fapt, nimic”. Cuvintele cuiva care ne ofera marea cu sarea ne gadila auzul si ne starnesc imaginatia. Ah, ne este prieten bun, ne iubeste! Pentru o vreme, prefacutul o sa dea impresia ca e cu adevarat inimos si bineintentionat. Dar cu timpul vedem ca lucrurile nu stau chiar asa. Iti declara afectiunea lui eterna? Te cauta numai cand are nevoie de tine, dar e de negasit cand tu ai nevoie de sprijin sau macar de o imbarbatare. Doamne fereste sa te bizui pe sustinerea lui fraterna, pe obiectivitatea si pe discernamantul lui. „Nu, nu pot sa te ajut. Nici eu nu stiu de ce. Aaaa! Mi-am adus aminte. Am foarte multă treaba. Realmente, nu pot sa te ajut nici azi, nici maine, nici poimaine...” Fatarnicii nu pot sa-ti fie cu adevarat prieteni. Se tem de tradare(sic!). Vor minti , fie pentru a-si acoperi greselile si a le face sa para bine justificate, fie pentru a obtine ceva. In timp insa, cei din jur inteleg cum stau lucrurile si-l ocolesc sau il privesc cu scepticism. E foarte greu pentru un mincinos sa ajunga sa i se dea din nou crezare.Acest tip de fatarnici nu-si dau seama ca, de fapt, castigul obtinut astfel nu-i ajuta prea tare. Chiar daca reusesc, să zicem, sa capete admiratia celorlalti, nu se vor putea bucura de ea. Vor fi prea ocupati sa minta in continuare pentru a mentine iluziile pe care le-au creat. Sa fie in continuare,ceea ce nu sunt de fapt...

Un prieten de-al meu are o vorba. De fiecare data cand face remarci greu de inghitit, pe care in sinea mea le simt adevarate si totusi imi vine sa le neg cu toata puterea, adauga: „…dar nu pentru asta te iubim noi”. Sau, tradus mai pe larg, „noi te iubim oricum. Asta nu are importanta, ti-o spun ca sa te ajut.” (vezi,am invatat lectia:) )

VISUL DE A ATINGE CERUL ESTE REALIZABIL DOAR LA NIVELUL SOLULUI

"Educatia nu inseamna cat de multe lucruri ai memorat, sau cat de multe
lucruri stii. Educatia inseamna a fi in stare sa faci diferenta dintre
ceea ce stii si ceea ce nu stii.." - Anatole France


Rules in raising children are three: love, limits and let them be!

"Visul de a atinge cerul este realizabil numai la nivelul solului."

DOAR PENTRU TINE...

Ti-e dor, în cetoase nopti, stiu
Sa fii cu mine, sa te-alint
Sa ma strecor cu Usile închise Zambind
Ca o Naluca-n ceas tarziu.
Sa ma asez la masa ta de scris
Sa-nvalui aerul Cu-al meu parfum
Sa-mi ceri parerea, eu s-o spun
De viata impreuna si de drum.
Ideile Vartej în jur sa zboare
Sa ne cuprinda dorul de visare
Si amandoi pornind in marea taina
Sa facem din Iubire haina ...

tardiv...

Daca astazi ar fi ziua mea de nastere si daca parintii mi-ar mai fi in viata, as putea gasi cuvintele prin care sa -mi arat recunostinta?

DORINTE si ECHIVALENTE...

Dincolo de atatea minusuri, sa poti fagadui vesnicii ... sa ti se daruiasca inceputul. Fara sfarsit.
Sa ai certitudinea ca ai un prieten adevarat. În limpezimea Cristalului. Fara intrebari.
Vrem o lume mai buna, cu locuri potrivite pentru toti. Egali Suntem. Suntem calmi ... Perseverenti.Credinciosi.Moderati. Mai intelepti.
SUNTEM Constantí ....
Dupa ziua de astazi, sa ramana ce-a ramas dupa ziua de ieri. Ce va ramane dupa ziua de maine. Eu-la fel. Ceilalti - mai buni ...
Lumea o implinit o vesnicie.Oare?
Ma intorc, fara sa vreau, la intrebarile mele
Si la Octavian Paler:
"Viata capata sens doar prin Ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru o Nu irosi aceasta sansa. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sanatos. Singurul succes de îngrijire ravnit merita sa fie e sa traiesti din plin si Ceea ce nu poti obtine ... "

GANDUL MEU DE ASTAZI...

Cand ma lauda cineva, ma cuprinde panica: daca ar afla tot ce nu stiu, tot ce nu sunt? Cand ma condamna, ma simt linistit: sunt totusi mai bun decat atat."
Constantin Noica/ Jurnal filozofic

adevarul din adancul nostru...

Ce a spus regretatul Octavian Paler:

"E adevarat ca femeile ofera, uneori, barbatilor mai mult decat pot ei sa primeasca. Barbatul nu e in stare, se pare, sa pretuiasca asa cum se cuvine norocul de a primi in dar, e mandru numai de victoriile sale. In subconstientul sau, dragostea e o lupta. O lupta in care, se intelege, exista un invingator si un invins (cand nu se distrug amandoi). Intrebarea este : cine e mai castigat ? invingatorul sau invinsul ?
Dar problemele acestea ni le punem totdeauna prea tarziu" Octavian Paler/ Aventuri solitare
Iar adevarul este ca ...

Delicat subiect... nu stiu daca exista un invingator si un invins... dar pot spune ca eu nu m-am considerat niciodata o invingatoare ... pentru ca nu o pot vedea ca pe o lupta.Cand iubesti pe cineva, indiferent de felul in care se termina... suferinta e mult mai mare decat orice orgoliu stupid pe care cineva si l-ar putea satisface prin asta.

Intr-o lume ideala, iubirea oferita unei persoane ni se intoarce, imbogatita de iubirea oferita de acea persoana. In lumea reala, primim iubire pe care nu o vrem si oferim iubire care nu este dorita. Si m-am intrebat de ce? iar singurul raspuns care mi-a venit in minte a fost ca iubirea asta, in care asteptam sa primim ceva de la 'obiectul' iubirii noastre, este o iubire bazata pe satisfacerea unei nevoi... Destul de egoist... Dai si vrei neaparat sa si primesti... ca doar nu dai degeaba.... Oferi iubire si, fiindca e venita din inima, nu astepti o reciprocitate...

Luati aminte ca Maestrul a avut taria sa recunoasca ceea ce a simtit barbatul din Domnia Sa :)

Invingator, invins? Suna a batalie, a flagel si a...

de ce nu ar fi doi invingatori?? ca pana la urma... iubirea care nu este impartasita isi pierde valoare... se dezice pe sine... si nu mai este iubire...dar daca aprofundez... in iubirea celor doi pot fi chiar trei invingatori... sau patru... sau...dar e adevarat ca... dragostea nu se imparte egal la doi... dar cui ii pasa de rest, atunci cand iubeste??? asta deja este o tema pentru cei ce nu iubesc...si totusi...egoistul spune... vreau sa fiu iubit mai ales cand nu iubesc..dar un om cand iubeste nu este om...

HMMM ...iata un motiv de meditatie...poate ca e o dihotomie...toti am vrea sa daruim si sa primim dar intervine selectivul suntem buni si rai in acelasi timp...nu exista adevar ci adevaruri...

Nu-mi permit sa caut dragostea perfecta fiindca mi-as depasi neputinta.Dezmierdarile ne prefac implacabil in calai. Sa ne punem manusile, asadar :))

Este un subiect pe marginea caruia putem dezvolta un intreg roman, fiecare cuvant puatand fi carte de capatai intr-o astfel de abordare, regret sincer ca, nu ma pot avanta in despicarea firului spre cuprinderea frumusetii intelegerii sensului de a iubi, pe care eu, o visez, mi-o doresc de atatea ori.Paler, daca nu aseza cu atata dibacie cuvantul"uneori" in prima-i fraza, ar fi gresit, dar, gandul sau a patruns placut spre ceea ce femeia poate oferi...Multumim:)

feel...

Ar trebui,acum ,o melodie.Lara Fabian-cu al sau cantec...

Tu m-ai invatat sa-l scot pe TREBUIE din fire. Sa-l fac sa plece unde-o vrea, departe de casa si de viata mea...Nu trebuie sa ingenunchem, ca sa fim coplesiti.Ni se intampla si asa, fiind in picioare, sa ni se faca deodata atata marire, atata uimire, atata de mare marimea simtirii, ca ne topim, asa cum stam unul in fata altuia si ne privim.Ne vine sa ingenunchem sub puterea acelei trairi, dar ne tinem agatati in priviri, si nu trebuie neaparat sa stam in genunchi. Dar suntem ca si cum ne-ar fi ingenuncheat atata dragoste...Nu trebuie sa fim neaparat aproape, ca sa simtim cum ne este.Stiu foarte bine cand cazi, ori cand te ridici, imi apare asa, o fluturare aici, in inima...Te insotesc usor, in soarta ta de calator, si stiu bine cand iti este rau ori cand sa se lasa cerul pe tine.Sper ca si tu stii cand sunt cuminte ori cand fac nebunii...Nu trebuie sa fie ziua ca sa simtim soarele. Stim bine ca asta e doar o chestiune de perceptie, si nu doar de simpla directie a privirii. E doar o chestiune a simtirii, si asa cum mi-ai spus, soarele se vede mereu de foaaaaarte sus, din inalt, de acolo de unde esti la kilometri distanta de asfalt...Dar nici asta nu trebuie, sa fii foarte sus, e doar in functie de cum te-ai asezat cu fata spre rasarit ori spre apus... Stim bine cand ne incalzeste si ne straluceste in inima, stim bine, si asta face soarele pentru oricine...Nu trebuie nici macar sa vorbim. Se simte in aer, in ape in pomi, in vazduh, se simte in tot ce simtim. Si in afara de asta, ce mai conteaza? Un vis implinit, in timp ce aproape toata lumea inca viseaza...Nu trebuie nici macar sa visez. Stau si cant un pic si privesc peste lume, ajungand cu privirea la cer, la o stea fara nume. Ea straluceste si atat. Eu respir si atat.

LA MULTI ANI!

Sa lasam in urma tot ceea ce nu avem nevoie sa caram cu noi in noul an: suparari, frica, regrete...

Dimineata avem 2 optiuni: sa ne intoarcem la somn si sa mai visam putin, sau sa ne ridicam din pat si sa facem visele realitate!

PS Celor ce mi-au trimis cele mai bune urari pt 2009 - n-a functionat!
Va rog trimiteti pt 2010 bani, alcool sau bonuri de benzina. Multumesc!:)

Si totusi...urarile mele:) Respira, iarta, relaxeaza-te, razi, daruieste, ajuta, nu judeca, nu esti singur, spera si se va intampla!Sa avem cu totii,un an mi bun!
THEIANA